Superblog

Peter Iepurașul și aventurile din Pădurea Fermecată

Salut eu sunt Peter Iepurașul un iepurilă năzbâtic și după cum ți-ai dat seama din titlu trăiesc în pădurea mea fermecată.

Aici mă înțeleg bine cu țoti locuitorii.

Mister Bursuc – responsabilul de comunitate este prietenul meu cel mai bun.

Veverițele sunt cele mai fashioniste bloggerițe din pădure.

Iar domnul Bruno ursul vine uneori să ne viziteze, pentru că el așa domol cum îl știu, cel mai mult timp îl petrece hibernând.

Ei bine trebuie să îți spun că Madame Vulpea cea Roșcovană nu este cea mai bună prietenă a mea și tot timpul îmi spune că are ea ac de cojocul meu.

Dar până acum am scăpat de fiecare dată ca prin urechile acului. 

Sunt mereu pus pe șotii și mereu pregătit de aventură, abia aștept să fiu în mijlocul acțiunii și accept cu inimă mea iepure orice nouă provocăre.

Peter rabbit
PETER RABBIT

Dar ce ceva timp, ceva ciudat se întâmplă în comunitatea noastră.

Am văzut că s-au instalat mai multe mașinării, buldozere și escvatoare la marginea pădurii acolo unde avem noi grădina de legume și vor să înceapă exploatările pentru construirea unui centru comercial.

Eu împreună cu ceilalți locuitori am ieșit să protestăm.

Mi-am pus haina albastră, mi-am făcut câteva pancarte și am ieșit cu toții în stradă.

Am strigat, ne-am agitat până n-am mai putut, se pare că nu a avut nici un efect.

Peter iepurasul

Pâna și veverițele au început să arunce cu nuci în mașinăriile ce nivelau pământul, dar se pare că fără nici un efect.

Toate astea până intr-o zi, când eu cu Mister Bursuc am avut ideea să il implicăm și pe Domnul Bruno ursul nostru, în poveste.

Astfel ne-am dus la el să îl trezim din hibernare și să îi cerem ajutor.

Am ciocănit la ușă, dar Bruno nici urmă să răspundă, dormea dus.

Am intrat în casa și am început să strigăm la el, Bruno, Bruno trezește-te avem nevoie de tine.

Dar nici urmă de răspuns.

După ce am epuizat toate varinatele să îl trezim și după ce ne-am pierdut orice speranță că ne va ajuta, ne-a venit o idee cum am putea să îl trezim.

Așa că ne-am dus la magazinul din apropiere unde am cumpărat un pește proaspăt numai bun pentru un urs pofticios.

Cu acel pește ne-am dus înapoi la Bruno și l-am plimbat pe la nasul lui până când am reușit să il trezim.

Cu ochii adormiți se uita când la noi și când la pește.

I-am zis că îi dăm peștele dacă ne ajută cu ceva.

El ne privea mirat și nu prea înțelegea.

I-am explicat toată istoria cu construirea centrului comercial și distrugerea grădinii de legume și a fost de acord să ne ajute.

Astfel a doua zi împreună cu Bruno mai că le-am dat palpitații iepurești constructorilor.

Va jur pe inima mea de iepure.

Când l-au văzut atât de impunător, au accept numai decât să discute cu noi.

Bine că ei nu știau cât este de blând este de fapt Bruno în realitate.

În felul acesta am reușit să negociem și să schimbăm locul de construire a centrului comercial astfel încât totuși să ne rămână gradina de legume intactă.

M-am bucurat enorm de reușita noastră și dacă nu era Bruno alături de noi, nu cred că am fi reușit această victorie.

Dacă îți plac poveștile iepurești și aventurile pline de suspans atunci îți recomand să le urmărești sub formă de film de animație pentru copii la cinema.

Filmul Peter Iepurașul se va lansa pe 30 martie în România și mi-ar face o mare plăcere sa fii la lansare.

Îți jur că este un film pentru toată familia, așa poți veni cu cățel și cu purcel la premieră.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *