Superblog

Ziua în care ne-am întâlnit

Petrecusem multe nopți împreună, râdeam, făceam glume, discutam despre starea omenirii, încercam să descoperim diferențele culturale dintre noi și ne împărtășeam fiecare secretele și gândurile noastre.

Totul s-a desfășurat virtual, adică pe chatul de la yahoo messenger, pentru că asta se întâmpla acum vreo 10 ani.

Ne cunoscusem pe un forum al celor pasionați de IT, eu căutam sfaturi cum aș putea să îmi fac un blog iar el a fost singurul dispus să mă ajute.

Blogul a fost creat, mi-a dat și câteva sfaturi de seo iar relația nostră de prietenie virtuală nu s-a încheiat ci a continuat.

Laptop

Am aflat că este australian și mi-a spus că i-ar place să viziteze România, că o consideră o țară exotică pentru el și că poate într-o zi va ajunge aici.

Subiectul nostru de preferat de conversație era tot timpul călătoritul.

Mi-a dat o gramadă de sfaturi bune cum aș putea să folosesc internetul cât mai mult în avantajul meu, ce destinații turistice și mai puțin turistice ar trebui să vizitez, cum pot găsi cele mai bune bilete de avion și cum pot folosi comparatoarele de zboruri.

Deja devenise un obicei să vorbim în fiecare seară începând cu ora 9, iar discuțiile noastre treceau adesea de miezul nopții. Eram atât de fascinată și bucuroasă că reușisem să îmi fac un prieten virtual de la care învățam atât de multe.

În schimb nu reușisem să ne vedem niciodata pe cameră, nu știam cum arată dar știam alte multe detalii personale despre viața lui. Imaginația mea zburda și îmi imaginam că în fiecare seară vorbesc cu un surfer super bronzat și bine tonifiat.

Totul decurgea foarte bine până când într-o zi, când pur și simplu australianul nu a mai răspuns la mesajele mele și nici la următoarele și tot așa până când n-am mai reușit să dau de australian.

Dispăruse complet de pe internet, nu știu ce se întâmplase dar nu am mai reușit să dau de el.

Pierdusem legătura cu el, dar nici nu știam eu ce surpriză avea să îmi pregătească viața zece ani mai târziu.

10 ani mai târziu…

Tocmai aterizasem în Malezia, eram pentru prima dată acolo. Îmi rezervasem camera la un hotel micuț aproape de centrul orașului.

Am ajuns a hotel și am avut surpriza să văd mai multe mașini de poliție, pompieri, ambulanțe și un haos total.

Un domn polițist mi-a spus că acel perimetru este inschis și nu se poate trece pe acolo. Le-am spus că am rezervare la acel hotel si el m-a sfătuit sa îi caut pe cei de la hotel că să discut cu ei.

După mult timp în care nu am reușit să dau de nimeni de la hotel și momentul în care nu știam ce să fac, un reperezentat al hotelului a venit la mine.

Și-a cerut scuze, mi-a zis ca e o problemă în hotel că nu mă pot caza acolo și că îmi da un voucher pentru o noapte gratis într-un hotel din apropiere.

Iar când am văzut la ce hotel urma să stau m-am bucurat ca un copil în ziua de Crăciun. Hotelul era unul imens de 5 stele, super luxos și super mare.

Am avut o cameră mare cu pat dublu doar pentru mine, jacuzzi în cameră și o priveliște de vis.

Seara am coborât la cină și am văzut că este găzduit un eveniment într-una din sălile de conferință.

Fiind curioasă să văd despre ce eveniment este vorba am intrat în sală. Am avut norocul să nu fie nimeni la ușă care să mă întrebe ceva, m-am așezat pe un scaun și am început să ascult discursurile celor de pe scenă.

Mi-am dat seama că este o conferintă legată de IT iar cei care țineau discursurile eram în mare parte programatori sau lucrau în domeniu.

programare

La un moment dat urcă pe scenă un tip micuț cu origini indiene care vorbea o engleză perfectă cu accent australian.

La sfârșitul conferinței toată lumea a început să socializeze să se facă schimb de cărți de vizită și de proiecte. Numai eu stăteam într-un colț singură și savuram un pahar de vin.

Atunci vine la mine tipul care fusese pe scenă, indianul cu accent autralian și începem să discutăm.

Îl întreb dacă este australian, el răspunde că da, apoi îl întreb dacă locuiește în Brisbane, el zice că da, îl întreb dacă data lui de naștere e 15 februarie el răspunde ca da.

Iar apoi a urmat o lungă pauză în care ne uitam uimiți unul la altul.

El cu ochii mari ca ai unui indian uimit cum de știam atât de multe informații personale despre el.

Iar eu aveam respirația tăiată pentru că mi-am dat seama că l-am regăsit pe prietenul meu virtual dispărut acum zece ani care de fapt avea origini indiene și nu australiene așa cum îmi imaginesem eu tot timpul.

I-am explicat cine cred eu că este, dacă își mai aduce aminte când stăteam tot timpul la discuții despre una și despre alta în special despre călătorit.

A rămas foarte uimit, nici eu și nici el nu credeam că o să ne întâlnim vreodată și că o să mai vorbim vreodată sau că o să ajungem ne cunoștem.

Mi-a explicat ce s-a întâmplat acum zece ani, că s-a îmbolnavit și nu a mai avut acces la internet o periodă îndelungată de timp.

Apoi a început să îmi povestească despre viața lui de acum ce s-a mai întâmplat și ce noutăți mai are.

Bineînțeles că discuțiile noastre au trecut de miezul nopții, și nu mai terminam de vorbit.

Nu ne-am încheiat seara până cănd nu ne-am promis fiecăruia dintre noi, că el va veni în România să viziteze și eu voi merge în Australia la el.

Uneori viața îți pregătește cele mai neașteptate întâlniri așa mi s-a întâmplat și mie. Chiar nu mă așteptam să mai dau de prietenul virtual și nicicum în felul acesta.

Spune-mi într-un comentariu la acest articol care este cea mai frumoasă amintire dintr-o vacanță și poți câștiga un voucher de 500 de euro pentru viitoarele bilete de avion sau un voucher de 50 de euro tot pentru bilete. Câștigătorii vor fi aleși de cei de la momondo.ro

Articol scris pentru SuperBlog 2o18.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *